Enjoy the Sunrise

Egoul distrugator

2010-01-13T22:26:00.006+02:00

Doare? Te arde pe dinauntru! Dar nu inima, te doare orgoliul!
Nu ai vrut sa te dai niciodata de gol dar te'am simtit. Ii recunosc pe cei ca tine! E ca si cum ati avea o eticheta pe frunte : "Nu e ea mai importanta decat mine!".
Dar ea nu vede asta, ea nu stie...

Esti un talhar de iubiri, nu iti pasa de catastrofa pe care urmeaza sa o lasi.
Fericirea cu tine e ca o naluca, nici nu stii daca ai vazut'o sau daca ai visat'o, nu stii daca te'a bucurat sau te'a speriat, daca te'a implinit sau te'a distrus. Cunoasc asta.
Dar ea nu stie...

Spui preventiv cum ca tu nu esti ca ceilalti, cum ca tu nu vrei sa o faci pe ea sa sufere, cum ca ai stii cat de neplacut e pentru ca ai avut parte si tu de un astfel de chin. Apoi iti descrii experienta din care ai iesit victima, o impresionezi cu sensibilitatea si implicarea ta in relatie. Astfel ti'ai asigurat cateva zeci de procente de incredere, ai ajuns mai aproape de obiectiv. Pasul 1 indeplinit, misiunea continua! E usor de prezis ce urmeaza.
Dar ea nu stie...

Urmatoarea perioada este destinata acomodarii, convingerii si chiar "cumpararii" as putea spune! Da, o cumperi. Achizitionezi fel si fel de nimicuri cu care sa'ti accentuezi "calitatile" povestite mai devreme. O coplesesti cu toate astea si usor - usor iti castigi prezumtia de nevinovatie! O faci prizoniera a geloziei tale. Devine papusa pe care o poti manipula/santaja cu dragostea. Prin asta ar trebui sa te ghiceasca.
Dar ea nu stie...

Totusi de aici in colo iti pastrezi rolul de victima pana gasesti momentul sa pornesti dezastrul! Ajuns in punctul acesta nu mai conteaza sa mentii camuflajul, nici un pic de omenie, pur si simplu treci la alta tinta si distrugi totul in jurul tau! Da, tu nu ai pic de compasiune! Nu mai exista nimic ce te poate indupleca, esti de neclintit, rece ca o stanca, pentru ca aici nu mai este vorba despre tine. Tu ai facut parte din ecuatia asta in trecut, acum subiectul "tu" s'a mutat in alt decor, pentru tine parculetul de joaca nu mai reprezinta ceva atractiv. Atacul este inevitabil si fara ocolisuri.
Dar ea nu stie..

Dupa ce a devenit dependenta de tine ii ie drogul si ii intorci spatele. Orice ar face, la oricine ar apela nu vei accepta nici o cale de intoarcere, nimic nu te va misca. Gandurile disperate si definitive vor face din ea, in ochii tai, doar un personaj penibil dintr'un film cu adolescenti isterici. Nici nu iti pasa ca vorbeste doar epava din ceea ce a fost ea. Mai ales ca este produsul tau. I'ai ucis linistea, increderea, zambetul, inocenta, vitalitatea si nu te opresti aici...astepti cu zambetul pe buze si fara pic de remuscare sa nu mai ramana nimic din ea...poate doar cenusa!
Stie si ea acum...

Un fel de prietenie

2010-01-06T15:31:00.000+02:00

..sentimente vechi

Dupa o lupta, dupa o astfel de lupta niciuna din noi nu asteapta nici victorie, nici esec. Orice urmeaza e doar o cale de mijloc nefavorabila niciuneia dintre noi. Este doar un compromis. Un compromis legat cu durere.

Iti pot asculta oricand visele, poate chiar ti le pot alimenta uneori, dar asta cu siguranta imi va provoca o inevitabila durere accentuata. Stiu ca increderea ta in mine ar putea creste, are toate sansele, doar daca i'ai da voie. Ceea ce cu siguranta nu ai permite.

Dar inteleg. Cel putin daca incerc sa privesc din exterior reusesc. Lupta asta are loc intre mine, dorinta ta de a tine o prietenie si incapatanarea de a nu te implica.

Eu sunt sigura ca voi ceda, cat de curand... daca nu am cedat deja fara sa imi dau seama, fara sa'mi recunosc acest lucru. Stiu ca nu e un sentiment prea placut atunci cand realizezi ca retinerea ta a avut un scop, sa'ti scape inima de mai multa durere, dezamagire, poate uneori si dezgust de sine. DAR PENTRU CE TRAIESTI??? Pentru ca nimic nu se compara cu sentimentele minunate ale "victoriei". Victoria castigarii unui aliat, prieten...

Imi ceri sa renunt, ma provoci sa renunt, dar nu voi renunta. Nu voi renunta pentru ca stiu ca nu cer nimic interzis. Nu renunt pentru ca sunt sigura ca relatia noastra are o sansa, are potential. Dar desi eu nu renunt sunt unele dintre actiunile tale care imi vor provoca atata confuzie si durere incat evident ma voi indeparta. Lucru la care se pare ca incerci sa ajungi. Eu mai mult de atat nu reusesc sa fac, impotriva dorintei tale. Nu, nu, rectific, nu "EU nu pot face mai mult de atat" ci "NIMENI nu poate face mai mult decat mine!". Orice om ar renunta imediat dupa o astfel de "nesansa".

"Nimeni dar absolut nimeni nu'si incredinteaza visele, sperantele, timpul in mainile celor care le'ar putea distruge." (- VRAJITOAREA DIN PORTOBELO) Nimeni cu exceptia mea! (se pare)

ASTEPTANDU'L PE MOSUL!

2009-12-24T23:15:00.001+02:00

CRACIUN FERICIT!!!

2009-12-24T23:13:00.000+02:00

Premiera ! :P NEW MOON film online cu subtitrare

2009-12-05T12:08:00.002+02:00

Pentru toti fanii care nu au apucat sa ajunga la cinema ;)) asa ca noi :P

http://filme-online.ucoz.org/publ/twilight_new_moon_calitate/2-1-0-251

TZUMPY

2009-11-30T23:12:00.001+02:00

TZUMPY

2009-11-30T23:10:00.000+02:00

TZUMPY

2009-11-30T23:07:00.000+02:00

TZUMPY

2009-11-29T23:04:00.001+02:00

TZUMPY

2009-11-29T23:03:00.000+02:00

TZUMPY

2009-11-29T22:29:00.000+02:00

TZUMPY

2009-10-23T22:49:00.000+03:00

TZUMPY

2009-10-16T22:58:00.000+03:00

TZUMPY

2009-10-16T22:53:00.000+03:00

TZUMPY

2009-10-14T22:20:00.000+03:00

TZUMPY

2009-10-14T22:17:00.001+03:00

TZUMPY

2009-10-05T22:42:00.000+03:00

TZUMPY

2009-09-25T22:46:00.000+03:00

TZUMPY

2009-09-17T22:37:00.000+03:00

TZUMPY

2009-09-10T22:14:00.002+03:00

TZUMPY

2009-09-10T21:53:00.000+03:00

TZUMPY

2009-08-27T22:24:00.000+03:00

Paparazzo-ul iubirilor voastre

2009-01-24T18:05:00.002+02:00

de Mihai Morar

Sunt micul paparazzo al iubirilor voastre. Intr-un folder al emisferelor - n-as putea sa va spun in care dintre partitii exact - am salvate mii de jpeg-uri cu fractiuni din viata voastra de cuplu. Am arhivate clipe de dragoste, secundele fericirii in doi, momente de ura, instantanee de esec in cuplu, pictoriale cu adultere neverificate. Mi-am dezvoltat chiar si un sistem infrarosu prin care pot va pot fotografia fluturii din stomac. Sunt cel care trece pe strada si isi intoarce privirea dupa cupluri. Sunt cel care isi bea cafeaua singur la terasa si fileaza fara scrupule perechile de la celelalte mese. Iubirea si ura, indragosteala si indiferenta, sclipirea din fundul ochilor si abisul din priviri, imbratisarile si despartirile - iata subiectele mele tabloide.

Imi place sa va pozez iubindu-va. Si-aici voi atasa prima fotografie din baza mea de date. Ea sta pe scaun, picior peste picior, cu trupul usor aplecat, cotul i se prijina de oul genunchiului, iar barbia e asezata in causul palmei. El, in fata ei, o fixeaza cu privirea si, tot usor adus de spate, ii deseneaza cu degetele forme indescifrabile pe genunchi. Asta e o poza de cuplu, cand ”cuplu” are intelesul lui plin, nepervertit: un sistem de doua forte egale si de sensuri opuse. Daca v-ati simtit vreodata suprinsi intr-o astfel de ipostaza, cereti-mi o copie a fotografiei si atarnati-o la loc de cinste in casa. Un instantaneu ca acesta e sinonimul unei icoane a relatiei.

Te invit sa rasfoim impreuna alte clipe pe care le-am furat amorezilor, fara a le cere drepturi de autor. Ador si urmatorul cliseu. Ea sta pe trepte, are genunchii impreunati si picioarele despartite, isi freaca palmele de emotie si-l priveste pe el, care sta in picioare. E poza genezei, dinaintea a orice, e Big Bang-ul care anunta toate bunele si relele, este supa primordiala, energia infinita, praful de stele din care se naste totul. Dupa ea urmeaza celelalte poze ale galeriei: jocul din Maitreyi, al picioarelor sub masa, jocul fatis, al degetelor ei pe buza paharului si al degetelor lui rasucind tigara…si cam aici ia sfarsit jocul.

Pentru un paparazzo de floare albastra ce ma aflu e destul de trist sa vezi cum de aici incolo cuplurile incearca sa se ia in serios, uitand sa se mai joace. Rar reusesti sa-i mai suprinzi spontani, incep sa-si dea seama in ce au intrat si se caznesc sa-si intre in rol. Nu ii mai pozezi tu, pozeaza ei pentru tine. Stiu sa flirteze cu obiectivul, isi inventeaza unul altuia priviri, deseneaza zambete, traseaza gesturi. Isi scot iubirea in lume si si-o traiesc de ochii ei. Dragostea se naste din intalnirea a doua priviri si cand ele ajung sa nu se mai intalneasca ea continua doar pentru privirile celor din jur.

Cunosti si tu, cu siguranta, cuplurile-afis. Sunt formate din doi actori lamentabili din distributia unui film prost, aflati impreuna doar pentru ca mai exista cativa spectatori pe care cred ei ca ii pot minti prin jocul lor trist. Iau masa in oras duminica la pranz, conform fisei postului, fiecare vorbeste cat se poate de mult la telefon, renunta la el doar cand ospatarul le aduce mancarea, dar si atunci se uita in farfurie, nicidecum la partener. Cand se ridica de la masa, in schimb, el are grija sa-si treaca protector mana peste umarul ei si traverseaza impreuna restaurantul, disimuland deplorabil un sentiment care a murit demult. Asta e fotografia apocalipsei, cand materia se transforma din nou intr-un Nimic Infinit. Eu ii mai spun si poza tip pasaport pentru ca aceasta captura nu e altceva mai mult decat un pasaport catre o alta relatie.

Voi continua sa fotografiez iubirea. Oricum ar iesi ea in poza. Clara, in umbra, supraexpusa, blurata. Iar tu vei sti ca iubesti cu adevarat atunci cand nici nu vei simti te-a pozat cineva.

Mirosuri care imi plac

2009-01-24T18:02:00.001+02:00

de Mihai Morar

Imi place mirosul epidermei de nou nascut, proaspat imbaiat, asezat pe masuta de infasat. Nu are nimic special, e sublim de banal, dar iti excita placut bulbul olfactiv de fiecare data cand tii o mogaldeata in brate. E imposibil sa nu iti placa mirosul asta, e unul din primele mirosuri din viata ta. L-ai simtit intaia oara in ziua aia, cand, arcuindu-te in asternuturile patutului din lemn, ai reusit sa iti duci degetul mare de la picior la gura.

Iubesc mirosul sanului de femeie. Si nu ii inteleg pe cei care vad ceva pervers in asta. Sa adulmeci un sfarc, sa-l musti hulpav cu buzele si sa-i dai dezlegare cand simti ca te sufoci – iata definitia maternitatii. Iar daca vrei sa stii de ce iti iubesti femeia, nu cauta raspunsuri in chimia feromonilor, in geografia fetei, in fizica trupurilor sau in volumetria bustului. Iubesti o femeie din cauza unui singur centimetru patrat. Pe harta femeii centimetrul asta patrat este situate exact la trei centinetri sub lobul urechii si la vreo cinci-sase centimetri mai la deal de clavicula. Pe suprafata asta liliputana e paradisul offshore al femeilor. Daca iti place mirosul de acolo, inseamna ca sigur o vei iubi. E centimetrul patrat unde se strang in buchet toate olfactiile unei femei. Aseaza-ti nasul acolo si creierul tau va asculta fiecare instrument al fiintei de langa tine, iar tie iti va trimite o singura informatie, impachetata sub forma de simfonie. Asta explica foarte bine de ce, mai degraba, o femeie iti da voie sa ii saruti buzele, dar isi lasa foarte greu gatul prada narilor tale iscoditoare.Acolo este parfumul suprem, Eau de Happiness.

Ador si mirosul erotic care se asterne deasupra buzelor dupa saruturile frantuzesti, umede si violente. As imbutelia, sacrificand astfel pe altarul consumerismului, si unda de parfum lasata de trecerea ploilor de vara peste iarba de la marginea padurii. Pana si asfaltul greu, matahalos si turbat miroase mai bine dupa ploaie.

Imi place mirosul de scortisoara in vinul fiert si de nuca in cozonacul cald. Imi place mirosul de cafea amestecat cu norii de fum de tigara buna, englezeasca. Mi-e dor sa adulmec mirosul de rasina, trantit la radacina unui brad. Imi place mirosul, deloc eco friendly, de rumegus. Dar nu orice fel de rumegus, trebuie ca lemnul sacrificat sa fie verde si de esenta tare. Imi place mirosul puternic, neslefuit din grajdul vitelor si din staulul cailor. Imi place mirosul pe care-l imprastie intr-o casa parchetul gros din lemn natur. Imi place mirosul pe care-l imprastie pe o strada cu vilisoare magnoliul inflorit si-mi place mirosul pe care-l imprastie intr-un oras florile de tei.

Sa fi fost orb si tot nu mi-ar fi parut rau. Farmecul lumii e dincolo de ceea ce vedem.

Grabitul linistit

2009-01-24T17:58:00.001+02:00

de Mihai Morar

Habar n-ai sa o mai saruti. Tu nu-ti dai seama ca de luni de zile doar ii umezesti varful buzelor, in timp ce cu un ochi te uiti la ceas, iar cu celalalt iti cauti pe noptiera cheile de la masina? Ai uitat cum e sa-i tii obrajii calzi in palma rece, sa-ti treci degetele ca un pieptene prin parul ei scarmanat dupa somn si sa o tragi violent la pieptul tau, intai sa geama scurt de durere, iar apoi sa-ti multumeasca icnit pentru placere. “Mi-era sete de tine. Dormi acum! Te trezesc eu!’’. Abia aici urmeaza scena in care trebuie sa tragi usa dupa tine.

Dimineata, cand pleci, tu nu o mai lasi sa doarma o ora. Pur si simplu, trantesti usa si o uiti inauntru. Ca un .xls de importanta capitala, pe care in loc sa-l tragi in bara, il inchizi miseleste.

Ai inceput sa urasti SMS-urile. Si telefoanele la ore fixe. Si buzz-urile de pe mess. Si mail-urile goale. Ai descoperit existenta monosilabica. ‘’Miau!’’ e acum ‘”Da!’’. Ping-pong-ul cu mesaje de sub masa din meeting l-ai inlocuit cu un reply din templates: ‘’Sedinta’’. Va traiti departarea diurna intre ‘’brb’’, ‘’tesuneucandtermin’’ si ‘’haipacaepolitie’’.

Dar tie iti place de ‘’eul cel nou’’. Nu mai chinui serverele Google, incepandu-ti ziua cu mize mici. Razi de vechea ta versiune, cel care tasta in casuta de search ‘’statusuri pentru ea’’. Si te umfli precum un curcan cand iti amintesti cat ai evoluat. Acum citesti despre Kosovo pe Newsweek si cand nu intelegi background-ul fugi repede pana pe Wikipedia. Oricum, era penibil sa-i dedici zilnici statusuri unei singure persoane.

Esti mandru, insa, de relatia ta. Ai inceput-o dintr-o nebunie, ea niciodata nu trebuia sa fie a ta, ai crescut-o cu zambete si, in sfarsit, ai adus-o, rational, la maturitate. N-ai fost niciodata amantul perfect, dar esti cel mai bun organizer din lista de oferte. Stii ca florile se ofera pe 14, pe 1 si pe 8. Ai invatat ca sambata dimineata se aduce o tava la pat, duminica e frumos s-o plimbi de mana in Herastrau, concediul de vara se face pe sezlong, in Creta, si cel putin o data pe an e bine sa zburati pentru un weekend la Paris. O data pe luna e bine sa-i rabzi terapia prin shopping, carandu-i spasit sacosele prin mall. Cand vii din delegatie sau team building e mereu deschisa o benzinarie pe Valea Oltului, poti varia cadourile : ursuleti de plus, un set cu doua canute cu inimioare, trufe sau ciocolatele Merci.

Pentru tine linistea e sinonimul fericirii. Si ma mira un singur lucru. Pana acum nu te-a oprit nimeni pe strada sa te traga de maneca. ‘’Pssst! Va grabiti undeva? Ia vedeti, n-ati uitat ceva pe drum?’’

Cand Dumnezeu a pus punct

2009-01-24T17:55:00.002+02:00

de Mihai Morar

Sunt un fetisist. Mintea mea construieste obsesii legate de picioarele femeii. Da, am un cult pentru pantofi, asemeni vanzatorului din Sex and the City care ii permitea lui Charlotte sa aiba cele mai scumpe incaltari cu conditia sa accepte sa o priveasca probandu-le.

Cred ca o faptura devine femeie cand se suie pe 10 centimetri. Si sunt sigur ca femeia e desavarsita cand pantoful negru, de lac, are varful decupat cu delicatete, atat cat sa dezvaluie vederii doua degete subtiri pictate in rosu. La fel cum ma inscriu in clubul adoratorilor de balerini. Poantele sunt un accesoriu feminin atunci cand din ele rasar doua glezne de caprioara, firave si longiline ca toate monumentele care pornesc din pamant si duc catre infinit.

Nu-mi doresc decat sa vina vara mai repede, sa ma tolanesc la mesele pe care bistrourile le scot afara, pe trotuar, si sa va arunc ocheade in timp ce defilati mandre si drepte prin fata mea. Ma dau de gol. Sa stiti ca niciodata nu ma uit la fermitatea pasului, dar pozez mereu vinisoarele care va strabat laba piciorului, adica exact partea aia pe care o lasati neacoperita, dintre linia jeansilor si conturul balerinilor.

Si aici incepe cu adevarat obsesia mea. Glezna de femeie. Sunt in stare sa tin un curs de master doar despre anatomia gleznei. Va pot spune oricand de ce Sophia Loren e mai sexy decat Scarlett Johanson. Pentru ca desi Scarlett e infloritoare, iar Sophia la apus, bunicuta are inca gleznele care fac diferenta. Glezna e ultima reduta pe care o schimonoseste trecerea anilor, este ultima taina a unei femei care imbatraneste.

Stiu sa-mi sustin cu argumente teoria ca Monica Belucci are o glezna mai iscusit sculptata decat Angelina Jolie. Sigur, dupa toate legile esteticii frumosului e imposibil. Belucci e planturoasa, in timp Mrs. Brangelina este creata fara greseala, e un echilibru artistic perfect intr-un corp de femeie. Dar va cer sa le mai priviti o data. Atent si in amanunt. Monica stie sa-si arate gleznele zambind complice pentru noi, cei zero virgula cinci la suta dintre barbati, care nu ne oprim cu analiza trupului unei femei la buze, ochi si sani.

A-ti tuguia buzele e balci. A-ti dezveli tot trupul este hypermarket. A-ti dezgoli un san este autoservire. A-ti arata doar gleznele unui barbat este boutique de lux. Toti barbati vor recunoaste pana la urma ca nimic nu e mai erotic decat sa gasesti o femeie dormind si doar gleznele sa iasa complice de sub cearsaf.

Dincolo de nebunia mea, sunt convins ca ultimele minute ale facerii Dumnezeu si le-a petrecut sculptand cu migala glezna Evei. A fost modul Lui de a pune punct.

Manualul micului bucurestean

2009-01-24T17:49:00.003+02:00

de Mihai Morar

Nu fi taran! Injura simplu. "Tu-ti ceapa si arpagicu tau astazi si maine!’’ sau ‘’Calca-te-ar trenu de Cluj sa te calce!’’ sunt nerecomandate. La Capitala lumea se grabeste, deci sudalma trebuie sa fie scurta si percutanta, din maxim doua cuvinte.

In Bucuresti, cand conflictul escaladeaza, nu se scuipa taraneste in barba. Ii scuipi parbrizul si dupa aia ii zici ce ai de zis.

In intersectiile semaforizate functioneaza urmatoarele prioritati. Prioritatea numerelor de Bucuresti fata de numerele de proivincie. Prioritatea Loganurilor galbene tunate fata de orice. Prioritatea numerelor de PH fata de orice, mai putin Loganuri galbene tunate. Prioritatea SUV-urilor fata de clase inferioare. Prioritatea coloanelor oficiale fata de ambulante.

Intrebari nerecomandate turistilor, aiuristilor, habarnistilor. ‘’Nu va suparati, cat aveti ceasul?’’ ‘’Stiti cumva ce autobuz ma duce in Militari?’’ ‘’Aveti cumva idee incotro e Gara de Nord?’’ Nu cunosti aceste coordonate, nu meriti sa ne respiri aerul orasului in care soarele rasare doar daca-l platesti.

Daca ai impresia ca exista ceva gratis in Bucuresti, nu vei primi nimic. Daca gasesti ceva ieftin, cumpara si-ti va parea rau. Daca platesti ceva scump, nu te astepta sa fie si bun, bucura-te ca ti-am zambit cand ti-am luat banii. Daca vrei sa cumperi ceva de lux, asteapta-te sa platesti dublu, in banii aia intra si un pictorial intr-o revista de paparazzi.

La carciuma. Cand ceri apa minerala nu te va intreba nimeni ‘’plata sau garbogazoasa?’’, iti vor aduce direct apa cu bule. Cand intrebi daca au cola, iti vor aduce Coca Cola. De parca Pepsi ar fi o bautura pe baza de braga, nu tot cola. Cand comanzi ciorba de burta, ospatarul te chestioneaza suplimentar: ‘’Sa fie cu ardei si smantanica?’’ Sau cumva la alte popoare ciorba de burta se serveste cu wasabi si sos de soia?

Sa nu cumva sa te bata gandul sa vizitezi muzee in setea ta neostoita de a-ti cunoaste orasul. Bucurestiul nu-i un oras pentru vilegiatura, deci are alergie la turisti. Muzeografele se vor uita chioras la tine, ca la un pierde-vara. Singura sansa de a vizita un muzeu din orasul tau este in grup organizat, cu clasa, inainte de varsta buletinului. Dupa care, adio!

Te-ai intrebat de ce tabloidele din Romania au titluri sensibil mai mari decat suratele din restul Europei civilizate? Pentru a-ti oferi tie, navetist matinal cu metroul, posibilitatea de a citi in diagonala ziarul pe care-l tine deschis vecinul de bancheta. In Bucuresti poti fi un om informat fara a da bani pe presa cotidiana. Asta, desigur, daca nu vrei sa joci la 7 Magic sau Clickmania.

In Bucuresti nu exista ‘’Da’’ sau ‘’Nu’’. Da este pretutindeni ‘’Mdeah!’’. Nu este universalmente ‘’Ntzzz!’’

Ghidul micului bucurestean. Mdeah! Superfluu titlu. Bucuresteanul este, prin definitie, mitic. Iar un mitic nu poate fi altfel decat mic.

Ce-am invatat de la el

2009-01-24T17:46:00.001+02:00

de Mihai Morar

Cafeaua nu se bea. Se contempleaza. Nu o sorbi, pe graba, in picioare. Iti gasesti pozitia comoda in scaun, tii ceasca in palme, sufli alizee peste spuma de lapte, creezi vertijuri in care sa-ti ineci gandurile negre. Mi-a aratat intr-o dimineata de sambata cum sa iubesti cafeaua. Cum sa prelungesti momentul de voluptate, asortand-o croissantului cu migdale. Si tot de la el stiu sa-mi iau intotdeauna la mine o revista sau o carte la cafea. M-am intrebat dintotdeauna de el spune ‘’Hai sa stam la o cafea!’’, in loc de ‘’Hai sa bem o cafea!’’. Acum stiu, cafeaua nu e o actiune. Cafeaua e stare. Drogul negru e subiectul, nu predicatul.

Asta m-a invatat el. Sa-mi incetez existenta de verb. Mi-a aratat frumusetea subiectului intr-o propozitie. Sa nu mai strig la vreme rea ‘’Ploua!’’, ci simplu ‘’Ploaie.’’ Sa nu exclam, doar sa pun punct. O sa va nenorocesc cu repetitiile. Dar ‘’Ploua!’’ este apasare. ‘’Ploaie.’’ este deja o stare de care am invatat sa ne bucuram impreuna, ascunsi in camere de hotel, cufundati in muzica noastra ascultata pe sosea, ferecati in bistrouri, unde alegem mereu o masa la fereastra si ne ascundem dupa perdeua de stropi.

La fel, ‘’Zambeste!’’ a devenit ‘’Zambet.’’ Am renuntat la verbe pentru ca de cand a aparut el am invatat sa nu ma grabesc nicaieri. Am devenit femeia pe care o bucura substantivele: asternut, pleoape, buze, coapse, miros, respiratie, placere. Vezi?!? V-am descris viata nostra doar din substantive. Abia acum stiu ca invers e imposibil. Un substantiv nu-l poti descrie printr-un sirag de verbe. N-o sa-i multumesc pentru ca si-o va lua in cap, insa de cand a aparut el mi-am dat seama ca sensul in care alergam eu singura, ca o nebuna, era de fapt contrasensul.

E profesorul meu de viata simpla. Am aflat de la el cum sa-ti desenezi trairile in tuse putine. Am incetat sa-mi gandesc trecerea in somptuozitati baroce. Acum, privindu-ma in oglinda, vad un crochiu incropit de un artist de pe malul Senei. Nu-mi mai complic viata cu locutiuni. O camasa barbateasca alba, de in, pusa pe trupul meu firav de femeie are efectul celui mai migalos make up. O dimineata in care pasesc cu talpila goale, infofolita in halatul de baie si ciufulita dupa somn, pe terasa pensiunii unde isi fumeaza el tigara valoreaza cat o cina romantica de trei stele Michelin, in golf, la El Bulli. Inca o chestie pe care n-o stiam despre mine pana sa apara el. Am glezne frumoase, asa mi-a spus. Si prefera sa-mi las mereu la vedere degetele de la picioare decat sa le maschez in Jimmy Choo.

Inchei aici. Pentru ca in articolul asta de 2000 de semne am folosit mai multe verbe decat in cei trei ani petrecuti alaturi de el. Iar iubirea noastra nu-i decat un substantiv comun. Si, totusi, atat de rar.

Am fugit, bolnavilor!

2009-01-24T17:36:00.003+02:00

de Mihai Morar

O sa fug. Orasul miroase a zambila, a dat coltul ierbii, magnoliul e in standby, nu mai am niciun motiv sa stau. Vreau sa manii Timpul si sa sfintesc Soarele. Oricum, afla ca Soarele nu s-a avut nicicand pe bune cu Timpul. Curgerea Lui ne-a tinut mereu departe, la ani lumina, de Astru.

Plec fara sa-mi iau bagaje. Doar cu ce am pe mine o sa-mi incalec caii, o sa-mi stabilesc cuplul ideal la 4000 de rotatii pe minut. O sa-i dau blana pe Bucuresti-Pitesti, o sa mestec in mamaliga pe Valea Oltului si-o sa tensionez prima oara pedala de frana abia pe la Cisnadie. Acolo ma asteapta cafeaua din gradina de la Apfelhaus si-un ciobanesc mioritic, jandarmul prispei, sa-l smotocesc. Nu-mi pregatiti asternuturile, azi vreau sa dorm trantit sub mar. Iar cand ma trezesc sa ma urc in varful lui, acolo unde e semnal, si sa va sun. Voi sa fiti in meetingurile voastre plicticoase din carcerele patrate cu plasma, proiector si flipchart, eu sa va va dau strategiile peste cap: ‘’Bai, puscariasilor, a inmugurit marul. Asa, de capul lui. Anul asta ati uitat sa-l briefuiti!’’ Dupa mintea voastra marul ar trebui sa aiba fluorescente doar pe crengile orientate catre Soseaua Principala, este total antibusiness sa cheltuim resurse si pentru cracile din spate care oricum nu aduna GRP-uri fiind aplecate catre fatada pensiunii.

Hai, pa, tre’ sa inchid, mi-a venit supa de pui la ceaun. Rup o brandusa din gradina si o invart in palma cum faceti voi cu memory stick-ul cand CEO-ul stramba din nas la Powerpoint-urile voastre de 80 de slide-uri la care ati muncit atatea zile si atatea nopti incat n-ati avut timp sa vedeti ca a inflorit salcamul de sub fereastra. Sunt in treapta a patra deja si serpuiesc lenes prin padure, scot bass-ul si-l las pe Leonard Cohen sa-mi ingane ‘’Alexandra Leaving’’. Vreo trei raze de soare insinuate printre crengi imi vaneaza irisii, fac balet pe sosea, alerg mai mult pe contrasens ca nu cumva sa strivesc sub roti umbra copacilor care se tolaneste pe banda mea.

Merg linistit, cu ochii inchisi, pe contrasens pentru ca stiu sigur ca voi n-aveti cum sa apareti de dupa curba stransa. Voi sunteti acolo si va luptati cu boala. Eu iubesc fugind. De aia-i fuga sanatoasa.

ZuzU ZuzU

2009-01-24T17:28:00.003+02:00

Intunericul mi'a acoperit sufletul,
Nici macar o fereastra nu mai e deschisa.
Simt rana tot mai adanca
Si nu mai esti aici sa imi alimentezi inima,
Infinita ei intunecime ma doboara tot mai mult.

Viermii si'au facut casa din suferinte si dezamagiri.
Mirajul numit incredere nu mi'a mai calcat pragul,
E demult acoperit de panza de paianjen.
Sangerarea s'a oprit acum, din lipsa de resurse.
Cicatricea e murdara...de amintiri.

Nu iti voi mai respira nicicand aerul,
E otrava pentru mine.
Nu te voi mai privi in ochii,
Au incetat sa fie o fereastra catre sufletul tau.
In schimb te sarut cu buzele'mi vinete
Si imi dau tie ultima suflare.

Cadou de Sf. Nicolae

2008-12-17T00:04:00.005+02:00

Dupa 2 luni de Bucuresti : Satula de mizeriile de aici, de aerul sufocant si aglomeratia la orice ora. Satula de colegele si de camera mea de camin - intre noi fie vorba: satula mai ales de ele. Ma decid sa fac o mica excursie pana la munte, numai bine dupa Sf. Nicolae ca un mic cadou pt mine si iubitul meu.

Ii pregatesc un biletel pe care il pun in adidasi lui : "AER CURAT. Semnat : MOS NICOLAE" :D. Dupa nenumarate "certuri" cu un sfarsit de replica : "iesi afara!", fara nici un rezultat, ma hotarasc sa ii ofer chiar eu indiciul cel mai pretios : "da ce ai in adidasi?" :)).

Bineinteles "Aer curat" poate insemna multe si in acelasi timp nimic, depinde cine ce vede. Ehh..trebuie sa mentionez ca a trebuit sa'i arat biletele de tren pentru a'mi intelege pe deplin intentia :).

Sentimente.Iubiri.Placeri.Amintiri. (EL pentru EA)

2008-11-11T23:30:00.001+02:00

1. Iti spun in nenumarate randuri ca te iubesc, zeita inimii mele, dar niciodata cuvintele nu'mi sunt de ajuns. Aceasta este explicatia cuvintelor pe care nu le intelegi, le'am faurit din dragoste special pentru tine, sau in deosebi pentru sentimentele mele. Totusi sunt dezamagit fiindca nici acestea nu'ti pot imbiba inima cu dragostea mea. Asadar nu'mi ramane altceva de facut decat sa ma multumesc cu varianta muritoare (de rand) de a'mi exprima dragostea alaturi de tine. Printr'o maniera comuna imi voi rezuma, pe cat se poate de mult, elementele care ma fac sa te iubesc.

2. Sunt innebunit sa te privesc ore in sir, fara sa ma satur de tine si fara sa ma plictisesc. Mereu descopar cate un lucrusor atragator la tine. Iti analizez fiecare miscare, fiecare gest pentru a'l memora, astfel voi putea sa reproduc imaginea ta cat se poate de verosimila atunci cand nu'mi esti in preajma. Mi te pot imagina in orice ipostaza: fie ca scrii un sms, mananci o felie de paine cu pate sau iti prinzi parul in coada. Fiecare miscare a ta are ceva aparte, cava care ma face sa te iubesc. Fiecare gest ascunde un detaliu seducator. Fiecare actiune, oricat de copilareasca ar parea, nu se poate sa nu imi castige admiratia si sa ma faca sa ma indragostesc iar si iar de tine, de acceasi TU si totusi mereu noua.

3. Ador jocul privirii tale pe chipul meu atunci cand ma saruti.
Ador piele ta fina, asemeni casmirului, dar si atunci cand isi schimba textura, in timp ce te ating suav pe lungul sirii spinarii deviind apoi spre mijlocul tau firav;devenind o coaja de portocala.
Ador zambetul tau cald si complice, si sarutarile tale delicate atunci cand facem dragoste.
Ador sa ma trezeasca dimineata cantecul stropilor de apa cazand pe trupul tau, o armonie perfecta!

4. Iti strang cu toata forta trupul gol. Aproape ca ajunge sa'mi apartina. Mirosurile noastre fuzionat, devenind deja istorie.Acum simt aroma dragostei. Te adulmec ore in sir si nu ma mai satur de parfumul iubirii. Sanii tai dezveliti imi privesc nedumeriti pieptul transpirat apoi navalesc asupra mea. Trupul meu incatusat in bratele tale contiuna sa te doreasca... Asa incepea totul. . .

Como puede murir el amor

2008-09-08T18:32:00.001+03:00

http://mimundoeseltuyotambien.blogspot.com/

Hubo una vez en la historia del mundo un día terrible en el que el Odio, que es el rey de los malos sentimientos, los defectos y las malas virtudes, convocó a una reunión urgente con todos los sentimientos negros del mundo y los deseos más perversos del corazón humano. Estos llegaron a la reunión con curiosidad de saber cuál era el propósito.Cuando estuvieron todos habló el Odio y dijo:

- "Los he reunido aquí a todos porque deseo con todas mis fuerzas matar a alguien".

Los asistentes no se extrañaron mucho pues era el Odio que estaba hablando y él siempre quiere matar a alguien, sin embargo todos se preguntaban entre sí quién sería tan difícil de matar para que el Odio los necesitara a todos.

- "Quiero que maten al Amor", dijo. Muchos sonrieron malévolamente pues más de uno quería destruirlo.
El primer voluntario fue el Mal Carácter, quien dijo:

- "Yo iré, y les aseguro que en un año el Amor habrá muerto; provocaré tal discordia y rabia que no lo soportará".

Al cabo de un año se reunieron otra vez y al escuchar el reporte del Mal Carácter quedaron decepcionados.

- "Lo siento, lo intenté todo pero cada vez que yo sembraba una discordia, el Amor la superaba y salía adelante".
Fue entonces cuando, muy diligente, se ofreció la Ambición que haciendo alarde de su poder dijo:

- "En vista de que el Mal Carácter fracasó, iré yo. Desviaré la atención del Amor hacia el deseo por la riqueza y por el poder. Eso nunca lo ignorará".

Y empezó la Ambición el ataque hacia su víctima quien efectivamente cayó herida pero, después de luchar por salir adelante, renunció a todo deseo desbordado de poder y triunfó de nuevo.

Furioso el Odio por el fracaso de la Ambición envió a los Celos, quienes burlones y perversos inventaban toda clase de artimañas y situaciones para despistar el amor y lastimarlo con dudas y sospechas infundadas. Pero el Amor confundido lloró y pensó que no quería morir, y con valentía y fortaleza se impuso sobre ellos, y los venció.
Año tras año, el Odio siguió en su lucha enviando a sus más hirientes compañeros, envió a la Frialdad, al Egoísmo, a la Cantaleta, la Indiferencia, la Pobreza, la Enfermedad y a muchos otros que fracasaron siempre, porque cuando el Amor se sentía desfallecer tomaba de nuevo fuerza y todo lo superaba. El Odio, convencido de que el Amor era invencible, les dijo a los demás: "Nada hay que hacer. El Amor ha soportado todo, llevamos muchos años insistiendo y no lo logramos".

De pronto, de un rincón del salón se levantó alguien poco reconocido, que vestía todo de negro y con un sombrero gigante que caía sobre su rostro y no lo dejaba ver, su aspecto era fúnebre como el de la muerte. "Yo mataré el Amor", dijo con seguridad. Todos se preguntaron quién era ése que pretendía hacer solo lo que ninguno había podido. El Odio dijo: "Ve y hazlo".

Tan sólo había pasado algún tiempo cuando el Odio volvió a llamar a todos los malos sentimientos para comunicarles después que, de mucho esperar, por fin el Amor HABÍA MUERTO. Todos estaban felices, pero sorprendidos.

Entonces el sentimiento del sombrero negro habló: "Ahí les entrego el Amor totalmente muerto y destrozado", y sin decir más se marchó. "Espera", dijo el Odio, "en tan poco tiempo lo eliminaste por completo, lo desesperaste y no hizo el menor esfuerzo para vivir. ¿Quién eres?"

El sentimiento levantó por primera vez su horrible rostro y dijo: "soy La Rutina."

Intalnire...

2008-09-05T09:30:00.000+03:00

...printre firele razelor de soare iti zaresc ochii, apoi intreg chipul, buzele pline parca neatinse de ale mele de zile intregi.
Ochii tai imi intalnesc privirea, brusc chipul ti se lumineaza, formandu'se pe el un zambet larg, buzele isi pierd din voluptate (dar niciodata din savoare). Bratele se departeaza, primitoare, de trup asteptandu'ma. In urmatoarea secunda iti aud bataile inimii, capul meu se odihneste pe pieptul tau. Rasuflu usurata : "A mai trecut o zi si inca ma mai iubeste..".
Ce n'as da sa treaca toate si sa pot adormi in bratele tale si sa ma trezesc de fiecare data tot langa tine! Ce n'as da sa nu se termine momentele petrecute cu tine! Ce n'as da sa piara teama ca maine nu vei mai fii al meu! Ce n'as da...

Pentru totdeauna!

2008-09-04T19:09:00.004+03:00

LUNI 25 AUGUST 2008

Ne cunoastem de 4 ani, ne intalnim de o saptamana dar se pare ca ma iubesti dintotdeauna si eu pentru totdeauna..

Alaltaieri, ieri ..te'am iubit!

Astazi simt cum, cu fiecare moment ce trece, te am mai aproape. Il uit pe cel de ieri si ma indragostesc de cel de azi...de maine. Pui stapanire din ce in ce mai mult pe inima mea. Esti Tu, esti cel pe care il cautam, cel pe care il asteptam. Esti cel care imi aduce zambetul pe buze oricand, cel care imi asculta dorintele si face tot posibilul sa mi le indeplineasca. Cel care MA IUBESTE!.. Esti cel pentru care fericirea mea, a noastra e cea mai importanta.

Tu esti cel mai bun lucru in viata mea! Tu si iubirea ta. Tu si modul tau de a fi. Tu si soaptele buzelor tale "fredonand" refrenului melodiei noastre preferate care imi alinta sufletul. Tu si tot ceea ce insemni! Tu pentru ca citesc iubire in ochii tai. Tu pentru ca alaturi de tine ma simt speciala. Tu pentru ca TE IUBESC!

Maine, poimaine...te voi iubi!

Vom trece prin viata impreuna, tinandu'ne de mana, prin rele si bune. Vom zambi greutatilor si ele vor disparea. Vom lupta impreuna pentru noi daca e nevoie. Ne vom surade in fiecare dimineata iar rasaritul va fi mult mai colorat. Iubirea noastra va face diferenta, pentru ca este speciala.

Te voi imbratisa in fiecare zi, negresit, la fel de iubitoare, poate chiar mai mult. Pentru ca nu voi uita ca tu esti cel de care am nevoie zi de zi. Tu mi'a risipit gandurile negre, tu mi'ai adunat cenusa de suflet, faramele din inima mea si ai insuflat viata, speranta, bucurie, dar mai ales iubire.

A fost odata...

2008-08-21T14:10:00.006+03:00

Mi'am propus, prin acest articol sa faurim un destin, o poveste.

Regulile sunt simple : oricine posteaza intre 5-10 randuri continua povestea fara a nega cele scrise de ceilalti; o persoana poate fii autorul mai multor "bucati" de poveste dar nu postati consecutiv!

Spor la scris!:)

"Muzica ii antrena trupul spre dans. Era 01:35 si EA dansa fara oprire. Prietena cu care venise nu o mai putea opri. Nu era o seara banala. Era una din putinele seri din viata ei cand isi lasa trupul in mainile muzicii.[...]" ....

Pentru prietenia noastra...

2008-08-13T13:38:00.006+03:00

- Ma auzi?...da, probabil ma auzi. Nu inteleg de ce nu imi raspunzi dar eu voi continua sa'ti vorbesc.

Stiu ca ma asculti dar inima ta nu imi accepta cuvintele. Stiu ca, desi esti suparat pe mine, insemn prea mult pentru tine, pentru sufletul tau. Stiu ca ceea ce simti e trecator ca o ploaie in plina vara. Stiu ca vom trece noi si de etapa asta iar prietenia noastra va deveni mult mai puternica. Stiu, pentru ca am incredere in tine. Stiu, pentru ca te cunosc!

"No more farytales!" asa prefer azi...

2008-08-06T13:34:00.006+03:00

De cate ori incerc sa'mi iau zborul ma prabusesc dar totusi prefer sa fac asa cum vreau!

Prefer sa'ti zambesc desi toate privirele rautacioase sunt atintite asupra mea.

Prefer sa fi al meu desi nu mi'ai apartine nicicum decat sa treci pe langa mine ca adierea vantului, cu nefericirea'n drum.

Prefer sa ma straduiesc in fiecare zi sa te fac sa te indragostesti de mine, sa'ti admir ochii stralucind de fericire alauturi de mine decat zambetul de sub valul de tristeti...

Prefer sa daruiesc iubire decat sa primesc fara sa iubesc.

Prefer sa sufar (d)in dragoste decat sa nu iubesc deloc pentru ca prefer sa'mi fac propriile greseli in viata, sa'mi fie greu, pentru ca astfel sa'mi descopar adevaratii prieteni.

Prefer sa te sarut pana mi se inrosesc buzele decat sa regret dupa dulcea lor aroma.

Prefer sa ma lasi sa te iubesc pentru ca te prefer pe tine, exact asa cum esti azi!

Fragmente. Parabola despre dragoste.

2008-08-05T16:03:00.003+03:00

"Egoul încearcă întotdeauna să iubească ceea ce este mai mare decât el. Pentru adevărata iubire, nimic nu este însă mare sau mic. Ea îi îmbrăţişează pe toţi cei de care se apropie."

"Iubirea este întotdeauna gata să se încline; egoul, niciodată. Dacă încerci să te apropii de un ego, acesta se va înălţa şi mai mult, devenind atât de rigid încât să nu-l poţi atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care stă pe tronul puterii, este considerat a fi mare."

"Iubirea este întotdeauna fericită atunci când poate dărui ceva; egoul nu este fericit decât atunci când poate lua ceva de la altcineva."

"Florile iubirii te fac întotdeauna să te simţi ca un rege, în timp ce ghimpii egoului te fac să te simţi mizerabil."

"Iubirea este întotdeauna fericită atunci când altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit decât atunci când altcineva îl reconfortează.."

"Iubirea îşi aşteaptă întotdeauna obiectul afecţiunii sale. Ea nu este altceva decât o continuă aşteptare."

"Singura tristeţe pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea împărtăşi cu altcineva, de a nu se putea dărui. Atunci când se poate dărui în totalitate, iubirea este fericită."

"Egoul este întotdeauna motivat: „Ce poţi să-mi oferi pentru ca să vin la tine? Aş putea veni, dar numai dacă ai ceva de oferit. Altminteri, nu văd de ce aş face-o”. Egoul are întotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezintă propria sa răsplată."

"Iubirea nu ţine niciodată nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se dăruieşte necondiţionat."

"Egoul cere întotdeauna bani, căci banii înseamnă putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa."

"Iubirea se bucură chiar şi atunci când este lovită. Egoul nu este cu adevărat fericit nici măcar atunci când obţine ceva. El nu poate simţi decât nefericire."

"Egoul consideră iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilărească."

"Iubirea este fericită chiar şi atunci când îi sunt tăiate membrele de către cel iubit. Iubirea nu ştie decât să dăruiască. Ea este întotdeauna pregătită să se ofere în întregime."

"A aşteptat mereu şi mereu, conştient însă că nu mai avea nimic de oferit. Poate că bărbatul nu se va mai întoarce niciodată. Egoul nu se duce decât acolo unde are ceva de câştigat."

"Egoul nu înţelege decât limbajul acceptării. Iubirea vorbeşte limbajul dăruirii."

"Cartea despre sex" Osho : www.damaideparte.ro

Inima Perfecta

2008-07-31T17:17:00.005+03:00

O poveste foarte draga mie...

"Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima: era intr- adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata…

Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multimea s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:

- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!

Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batrnelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande.

-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.

- Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.

- Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor… Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor… Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.

Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a intins-o cu maini tremurande. Batranul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.

Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum."

Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept… O inima perfecta, dar lipsita de frumusete… Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?

Gasiti acest articol si pe www.damaideparte.ro!

VREAU LA MUNTEEEEEE!!!!!.....:(

2008-07-29T19:58:00.005+03:00

Azi mi'a povestit prietena mea, andreea, despre vacanta ei la munte. Superba!..munte, aer curat si rece:D, plimbari si iar munte :X...

VREAU SI EU!!!!

Foto Cleopatra & Pavel Stratan

2008-07-29T11:55:00.040+03:00

Bine ati venit! :)

Interviuri...

...acum incep autografele :)
(Spor la treaba Cleo!:*)

Taticul Stratan.

Poze "compromitatoare" cu un fan al micutei Cleo!

20 iulie.Sfantul Ilie

2008-07-20T22:57:00.004+03:00

Foarte curios! Am primit un cadou si chiar un tort de "ziua mea"..:D..lucru foarte neobisnuit!

Lumea se tine de sotii!;)) :P..sau poate ca vor, cu totii sa'mi demonstreze ca imi sunt alaturi, ca nu conteaza ce si cum aleg eu in viata ei imi vor fii alaturi si mai ales, ma vor iubi :D:X...

Si eu va iubesc dragii mei!:D :X...

Plimbareee? :D

2008-07-20T19:51:00.014+03:00

Doar 6 cuvinte ar fi de ajuns sa descrie ziua de azi : "Cismigiu", "role", "Herastrau", "vata de zahar", "Muzeul Satului", "turta dulce" dar nu trebuie sa omit detaliile, pentru ca eu tin la detalii. "Detaliile conteaza!"

Am plecat de la Resedinta De Vis pe care o ocupam momentan si m'am deplasat cu metroul spre Grozavesti pentru a procura rolele imprumutate :D:X (10X Alina MC.)...apoi am pornit spre nebunie ;))..in Cismigiu.

Nu ma mai plimbasem cu rolele de cand aveam 12 ani cand crezand ca un tip se uita prea insistent la mine m'am dus direct la el si l'am intrebat fara nici o jena : "Auzi? Tie iti place de mine?" (fantastica faza! ori de cate ori mi'o amintesc ma amuza teribil :)) :P).

Acum insa mi'a fost destul de greu sa ma descurc "la inaltime" (desi port tocuri inalte destul de des). Trebuia sa ma tina cineva de mana sa nu ma dezechilibrez. El de asemenea era un incepator, dar mai avansat decat mine ;)) :P. Din cand in cand mai trecea o fetita de vreo 10-12 ani pe langa noi, cu o viteza uimitoare (evident, la cat de incet "ma deplasam" eu) si nu puteam sa inteleg de ce nu ma mai descurc si eu ca ea. Ma bucur insa ca nu m'am ales cu nici o julitura :D sunt mandra de mine!

Dupa cateva ture si prea multe palpitatii am ajuns la concluzia ca mi se potrivesc mult mai bine tocurile decat rolele. A fost momentul potrivit sa realizez faptul ca am nevoie de picioarele mele pentru niste sandalute simpatice si o fustita scurta! Trebuie sa ma conformez ca am trecut timpul in care il intrebam pe baiatul de pe bordura : "Auzi? Tie iti place de mine?" si a venit momentul in care el se intreaba lucrul asta. [doza de modestie mai mare decat de obicei]

Pauza de copilarie a trecut si am decis sa mergem si in Herastrau. Pe strada vedeam pe cate un stalp sau panou publicitar o "inscriptie" foarte (mmm..nu stiu cum as putea s'o numesc; ehh..va decideti voi!) si anume : "TE IUBESC DAN!" ;)) foarte simpatica (iata ca am gasit cuvantul).

Ajunsi in Herastrau am realizat ca am facut foarte bine ca nu am luat si rolele la noi pentru ca le caram degeaba. Era foarte aglomerat in parc, forfota multa : lumea tot umbla pe alei, se plimbau pe lac (multi dintre ei stateau mai mult la coada decat in barcuta, pe lac). Cu siguranta aici am fii facut un "accident".

Din multitudinea de "rontzaiele" care erau expuse spre vanzare castigatoarea a fost Miss "Vata de zahar". Am luat'o si am savurat'o pana printr'o casuta din Suceava :D...nuuu, sa nu credeti ca am ajuns pana acolo! Am intrat la Muzeul Satului si am studiat fiecare "unealta" ale fiecarui model de casuta :). Dupa cateva vizite am prins un grup de turisti din Austria. Acestia aveau un ghid care le explica la ce este folosit fiecare lucru in parte. A fost foarte amuzant sa auzi printre cuvinte englezesti cate un "tuica" sau "vartelnita" (in contextul "the romanian whisky is tuica!"). Promenada a durat destul de mult si a fost foarte placuta cu fiecare amanunt al ei : masti ecologice, instrumente de cantat, oua vopsite manual si nu in ultimul rand turta dulce!

Sunt foarte pretentioasa la turta dulce dar aceasta a fost la fel de buna pe cat era de frumoasa :). Uimitor, avea scris pe ea " te iubesc dan!" :)) :P...nu, nu, glumesc!..dar mi s'ar fii parut foarte frumos! :D

Dupa ceva timp au inceput sa ne doara picioarele si am plecat spre casa. Asta e! Bucurestiul m'a doborat! :P

P.S. Multumesc pentru azi!... siii..."la multi ani mie!"

Lansare MARE cu cei mici

2008-07-19T18:00:00.011+03:00

M'am intors..intr'o nota mai optimista :)..Doar sunt la Bucuresti, nici nu am cum altfel!:P

Azi am fost la Carrefour Orhideea, a fost la ora 13 lansarea papusii "Cleopatra Stratan" :D..Da, stiu la ce va ganditi (Ce cautam acolo?)..dar a fost foarte frumos, m'am pierdut printre copii si imi pare rau ca nu am putut "fura" si eu o semnatura a micutei cantarete.

"Cleo" (pentru ca asa se semneaza:D) a fost adorabila. A spus cateva cuvinte dupa asa-zisul discurs al tatalui ei (si inca al nu stiu cui), cuvinte care ii erau soptite de insasi Pavel Stratan. Eeee...la ce va asteptati? Doar are 4 ani, unii dintre noi abia stiau sa recite o poezie la varsta ei, iar micuta printesa are deja un album si a anuntat ca in septembrie si'l lanseaza pe al doilea. (Foarte tare!:D:X Abia astept!)

Cei care si'au permis sa cumpere "papusica Cleopatra Stratan" s'au ales si cu un autograf simpatic :D. Si pe merit! Cei mici care incercau sa ajunga la micuta Cleo trebuiau sa aiba tupeu si nu strica si un tata mai voinic sau o mama blonda. Saracii copii mai aveau putin si erau striviti in picioare de cei de a paza (foarte aroganti de altfel) si PRESA. Fiecare incerca sa o prinda din cat mai multe unghiuri pe Cleopatra si pe Pavel, dar mai ales trebuiau sa aiba cat mai multe interviuri (cei de la Presa) de la copii de varsta ei. Aceleasi intrebari, dar mai ales aceleasi raspunsuri. Normal, doar sunt niste copii si cer parerea (sau permisiunea) parintilor pentru orice cuvant adresat unui strain. Simpatica tactica de altfel :).

Eu ma bucur foarte tare ca am reusit sa'i fac o multitudine de poze!:D:X [Apropos, le voi posta zilele urmatoare pe blog:D, pentru cei interesati:)]. In schimb imi pare foarte rau ca nu am reusit sa apar in niciuna dintre ele...:(

La final, finalul fiind cand Cleopatrei i'a obosit manuta (simpatica:X), ea impreuna cu tatal ei au fost inconjurati de cei de la paza si "escortati" pana la masina. Micuta a ramas in masina si tatal ei s'a intors la "multimea" care de fapt se imputinase. Prichindeii faceau totul! :D

V'am pupat si ... "Ghita, te'astept diseara la portita!" :D:X

Dimineata de vis! Franturi...

2008-07-15T14:31:00.011+03:00

Te trezeste un inger. Voce suava, dulce : "Iuliaa...Iuliaaa", ridic capul repede de pe perna, nu cumva sa plece pana nu o vad, deschid ochii si "M'am trezit!". Era Corina, ingerul meu de peste noapte.

Ma imbrac in graba. Se intoarce. "Esti deja gata?" as fi vrut sa'i zic: "Pai trebuia sa ne trezim, nu trebuie sa mai pierdem timpul pe care il avem de petrecut impreuna, e prea scurt." dar i'am zis doar "Da, nu deaia ai venit? Sa ma pregatesc?".

Fusese o noapte plina de trecut. O noapte cu prea multe amintiri neplacute. Dar in final cu discutii constructive.

Ingerii se grabeau. Erau chemati de Sef, la datorie. Se sparge o farfurie. "Sa se imprasite ghinionul si necazul cum s'au imprastiat cioburile!".

O strang in brate. Ma simt in siguranta. Simt incredere, simt ocrotire. Simt tot ce am nevoie. Nu mai zabovim mult. Am plecat.

Cand dau de razele soarelui nu pot sa cred ca exsta o zi atat de frumoasa. Atat de frumoasa cum nici una de pana acum n'a fost. Nu ma mai satur s'o admir. De parca a fost prima dimineata din viata mea. Nu a fost prima, dar cu siguranta a fost cea mai admirata de pana acum. Nu va fi si ultima. De acum mi'am propus sa fiu mai atenta la detalii, mai atenta la lucrurile care se intampla in jurul meu. Mai atenta la oamenii cu care ma intalnesc pe strada, fie si ca simpli trecatori. Orice ma inconjoara merita atentia mea pentru mine, pentru ca eu sa fiu mai bogata cu un detaliu, cu un amanunt.

Drumul cu masina m'a lasat sa visez inca. M'a lasat cu gandurile mele. Si ei la fel, ingerii mei. Nici nu am realizat cand am ajuns. Trebuia sa ne luam la revedere. Trebuia sa cobor pe Pamant, prea mult zabovit in Rai.

Ii pup. Imi pare rau ca nu mi pot imbratisa. Si plec.

P.S. Pentru prietenii adevarati : "Va iubesc!"

Confesiune

2008-07-11T23:02:00.013+03:00

Consider ca este momentul sa aflati ceva despre mine...

...azi sufar de caniofobie ... se poate si maine ...

...doar uneori sufar de cifobie ...

...cand sunt cu cel pe care il iubesc, sufar de caliginefobie ...

...Dar niciodata nu cred ca voi ajunge sa sufar de catoptrofobie, chinofobie si chorofobie ...

...Poate, candva voi suferi de cardiofobie ..dar..totusi sper sa nu ajung la o astfel de "suferinta"..

Acestea sunt fricile mele!..Fobiile mele..
Ma bucur totusi ca nu am avut o fobie sa mi le enumar :)...desi trebuie sa va lamuresc :
caniofobie = frica de nou
cifobie = frica fata de hrana (sunt aproape zile intregi cand nu mananc)
caliginefobie = frica de femei frumoase
catoptrofobie = frica de oglinzi
chinofobie = frica de zapada
chorofobie = frica de dans
cardiofobie = frica de boli de inima

Al doilea. "Inceput de sfarsit".

2008-07-11T13:47:00.007+03:00

Nu stiu cu ce sa incep! Se pare ca in dupa-amiaza aceasta mi'am propus mai multe ca de obicei:
1. Trebuie sa ma pregatesc pentru meditatie - devine o mare pacoste cand trebuie sa'ti inveti lectiile explicate data trecuta, nu mai ai nici o scuza sa te duci acolo si sa astepti sa'ti "turuie" profesorul.
2. Trebuie sa'mi fac curat in camera - ramane un mare dezastru in urma unei balante pe fuga, oricat de echilibrata ar fi ea!
3. Trebuie sa merg la doctor la control - primavara asta m'a pacalit de'a binelea, o mare farsa de 1Aprilie pregatita mai din timp pentru mine. Pacat ca a imbatranit bunica si nu ma mai poate face bine cu leacurile ei (nu atat de dureroase precum injectiile!).
4. Trebuie sa mananc - pe zi ce trece devine tot mai greu sa'mi fac timp si pentru asta.
5. Si prin toata nebunia asta, tot trebuie sa'mi invat si cate ceva la romana - am cam neglijat'o!
Dupa rezumatul de mai devreme raman oarecum uimita de mine. Nu ma asteptam sa zic vreodata, dar timpul intr'adevar a trecut... a trecut mult prea repede as putea spune. Se pare ca ajung si eu la vorba lui Marin Preda : "TIMPUL NU MAI ARE RABDARE!". Cata dreptate avea omul asta! Timpul vrea sa'mi fure cat mai repede si ultimele zile de liceu! Dar eu inca le mai vreau! Le vreau pe ele si pe bunica mea, care nu demult imi trata durerea de gat.
Chiar asa! IMI VREAU ZILELE DE CLASA A-IX-A INAPOI! Zilele in care ne amuzam impreuna cunoscandu'ne, zilele in care mergeam mandra pe coridoarele liceului pentru ca am luat primul 10 la romana!
Si zilele de clasa a-X-a...zilele cand stateam cu scumpa profesoara Damian si vorbeam cate'n luna si'n stele, zilele cand ne implicam cu atata patos in pregatirea balurilor, zilele cu orele interminabile de chimie si frica de primul 3 care urma sa apara! Zilele cu prietenele de liceu alaturi de care orele ti se pareau prea scurte; repetitiile pentru toate piesele de teatru, pentru toate poeziile si pentru toate orele de limba romana.
Clar, imi vreau si zilele de clasa a-XI-a inapoi! Acele perioade cu nebunia majoratelor, plecarile la mare dupa ore si iubirile intortocheate!

Atunci cand strigam cat puteam de tare, cu zambetul pe buze : "AM DOAR 18 ANI, SUNT NEBUN, IUBESC SI NU AM BANI!"
Si, bineinteles, imi vreau inapoi zilele, orele si minutele atat de distractive petrecute alaturi de doamna diriginta, acele "pauze" interminabile din laboratorul de biologie...
As putea continua la nesfarsit pentru ca orice moment are locul lui aparte in inima mea. Dar prefer sa te las sa'ti ridici privirea de pe aceste randuri si sa te bucuri liber de fiecare clipa din ANII TAI DE LICEU!

Primul. Scris in 2005.

2008-07-11T13:13:00.005+03:00

De ce adultii uita cat de amar le'a fost in vremea adolescentei cand totul este interzis? De ce nu'si amintesc zborul frant de unele interese ce trec drept grija parinteasca? Cum de nu realizeaza ca latura afectiva si o mare parte a personalitatii noastre se cladeste in anii adolsescentei? Poate ca acum e vremea dezghetului, cand mintea si sufletul (meu) nostru sunt un fluid de sinceritate curgand spre (tine) cei din jur. Dar vazandu'ne singuri si apele cunoasterii de sine se izbesc de maluri fara ca nimeni sa ne arate drumul spre marea cea mare a vietii...
Oare de ce, toata lumea, de cand e lumea cand vede un baiat (barbat) cu o fata (femeie) ii suspecteaza de sex si nu de iubire, de prostie si nu de intelepciune?
Si totusi ... "Ma astern pe fruntea sufletului tau ca imaculata zapada neninsa inca si ma topesc in cuvinte spre inima ta incatusata de lanturile neincrederii." De ce nu suntem siguri de sinceritatea celui de langa noi? De ce, de cele mai multe ori, unul iubeste iar celalalt se lasa iubit?
Stau si ma gandesc daca nu cumva este fericit cel ce iubeste si nu cel ce se lasa iubit. Este de apreciat acela care iubeste pentru puritatea, sinceritatea si inocenta iubirii pe care i'o poarta celuilalt. Dar atunci cand dragostea nu este impartasita fata accepta prietenia, iar cand dragostea unui baiat nu este impartasita el alege tradarea.
Fericirea este egoista si noua, oamenilor, nu ne pasa cu adevarat de nimic mai mult decat de noi insine.Putini sunt aceia care aleg fercirea celui de langa ei cu pretul suferintei lor.
Dar trebuie sa'ti rupi din inima spinul si sa pleci mai departe in cautarea bucuriei pe care numai dragostea impartasita ti'o poate da. Mergi desculta pe carbuni aprinsi daca e nevoie, dar cauta'ti fericirea si traieste'o, fiindca nu stiu, zau, daca in alta viata te mai intalnesti cu toate bucuriile astea pe care noi le strivim ca prostii crezand ca ne mai intalnim cu anii frumosi ai adolescentei.
Numai dragostea ii uneste pe oameni si tot ea ii fixeaza in eternitate. Dragostea da sensul si rostul vietii. Fara dragoste femeia si barbatul nu formeaza un cuplu, cel mult pot forma o pereche si nici unul nu este jumatatea perfecta dintr'un intreg.
Cand moare dragostea trupul e deja cazut. Cine spune ca speranta moare ultima? Poate ca da, poate ca nu, dar daca moare dragostea ce mai ramane din om?

Articol realizat din citate si concluzii proprii in urma citirii cartii "Intr'o singura noapte".

Nu am chef azi

2008-07-11T12:59:00.001+03:00

Azi as fii vrut sa vorbesc despre ziua de ieri. As putea spune ca a fost indeajuns de frumoasa ca sa ii acord cateva randuri de atentie excluziva ei (zilei de ieri). Dar, din pacate, sfarsitul zilei s'a dovedit a fii incredibil de surprinzator (aici: surprinzator la modul neplacut). Astfel, prin finalul ei, s'a autodistrus :( ...
Aleg, deci, sa postez aici niste "scrieri" foarte dragi mie... (si las pe data viitoare descrierea unei zile speciale..sau nu).

Modul meu de a iubi

2008-07-09T21:35:00.005+03:00

Te iubesc pe tine, inger albastru.

Iubesc zambetul tau din fiece dimineata fiindca el nu frange, nu taie, nu sugruma.

Iubesc pasul tau usor, ridicat de la sol de adierea vantului.

Iti iubesc atingerile fine, delicate care ma fac sa tresar.

Iubesc genele tale lungi si negre ca abanosul fiindca ele imi alina obrazul indurerat.

Iubesc si linia formelor tale cand imi adormi in brate asemeni unui bebelus.

Iti iubesc pana si ochii si privirea ta vesnic atintita catre viitorul sufletului meu.